Film Rascoala (1965) – vedeti film online

1907

RASCOALA-DE-LA-1907-OCTAV-BANCILA-REPRODUCERE

Lucrare a pictorului
Octav Bancila

Filmul Rascoala, ecranizare dupa romanul lui Liviu Rebreanu "Rascoala".
Premiul "Opera Prima" la Festivalul international al filmului, Cannes – 1966;
Premiul pentru regie la Festivalul national al filmului de la Mamaia – 1966

Distributia filmului "Rascoala", film alb-negru, cuprinde nume mari de actori romani care au devenit, cu trecerea timpului, centre solide de referinta ale filmografiei romanesti.
Ecranizarea romanului Rascoala tine foarte strans pasul cu romanul lui Liviu Rebreanu si, desi anumite scene au fost fin modificate pentru a corespunde conceptiei regizorale si/sau cerintelor autoritatilor comuniste ale vremii, acest fapt nu-i diminueaza calitatea cea mai importanta: document istoric .

La finalul cartii, apare urmatoarea incemnare: Liviu Rebreanu, romanul Rascoala ,"Valea Mare – Muscel, decembrie 1930 – septembrie 1932"

Regia: Mircea Muresan
Imagine: Nicu Stan
Sunet: Anuşavan Salamanian
In rolurile principale Ilarion Ciobanu, Emil Botta, Nicolae Secareanu
Gen: Drama
Premiera in Romania 1965 Durata 104 minute Produs de: Studioul Cinematografic Bucuresti

vedeti aici filmul - Rascoala

Distributie: Ilarion Ciobanu(Petre Petre), Emil Botta, Nicolae Secareanu, Corneliu Gîrbea, Constantin Lungeanu, Constantin Aronescu, Boris Dunareanu, Aristide Teica, Ana Felicia Chirita, Amza Pellea, Alexandru Lungu, Alexandru Azoiţei, Stefan Mihailescu-Braila, Ion Besoiu, Ernest Maftei, Constantin Rautchi, Constantin Codrescu, Colea Răutu, Cristina Tacoi, Draga Olteanu Matei, Emil Bozdogescu, Eugenia Bosânceanu, George Aurelian, Gheorghe Cozorici , Gheorghe Manole, Gheorghe Trestian, Grigore Stefanescu, Hamdi Cerchez, Haralambie Polizu, Ileana Cernat, Ion Henter, Ion Nita, Ion Pogonat, Ion Porsila, Iulian Necsulescu, Lulu Cruceanu, Marga Angelescu, Minel Klepper, Mircea Balaban, Nicolae Neamtu-Ottonel, Nicolae Pomoje, Nicolae Praida, Nunuta Hodos, Petre Gheorghiu-Goe, Sandu Sticlaru, Traian Stanescu, Traian Zecheru, Val Sandulescu, Valentin Platareanu, Valentin Valentineanu, Victor Popescu, Victoria Medeea, Matei Alexandru, Adriana Bogdan.
-

Cititi mai jos textul privitor la rascoalele taranesti, asa cum apare in Dictionarul Enciclopedic Roman, volumul IV, literele Q-Z, Editura Politica – Bucuresti 1966, paginile 47-48
-

răscoale ţărăneşti din ţări­le române (in evul mediu), for­ma principală a luptei de clasă a ţărănimii împotriva asupririi şi exploatării exercitate de stâpî-nii feudali laici şi clericali, şi de stat. R.ţ. au avut un carac­ter complex. Ele se îmbinau de multe ori cu răscoalele sără­cimii oraşelor, cu ale lucrători­lor de la mine şi ocne, cu ale militarilor mercenari, cu răz­meriţele boiereşti, iar în Tran­silvania, cu cele ale micii nobi-iimi. Unele r.ţ. s-au desfăşurat pe o arie geografică mai întinsă decît graniţele statelor feudale, împletindu-se cu lupta anti­feudală a ungurilor, a cazacilor din Ucraina, a rutenilor din sudul Poloniei sau cu cele din sudul Dunării. împotriva acţiu­nilor stăpînilor feudali pentru aservirea obştilor, pentru restrîngerea autonomiei unor uni­uni de obşti şi împotriva accen­tuării exploatării, în sec. XIV— XVI au avut loc numeroase răscoale, dintre care cele mai cunoscute sînt cele din centrul şi sudul Transilvaniei (1417— 1419, 1510-15)3), din regiu­nea Hunedoarei (1302—1317, 1398), din Maramureş (1343), din Ţara Făgăraşului (1433— 1434, 1502-1503), din Tran­silvania şi Ungaria (1569— 1570), de sub conducerea lui Gh. Crăciun, supranumit „0mul negru". Momente culmi­nante ale luptei ţăranilor din Transilvania în acest răstimp au fost răscoala din 1437—1438, cunoscută în istorie sub numele de răscoala de la B o b î 1 n a, şi războiul ţărănesc din 1514, de sub conducerea lui Gheor­ghe D o j a. În Moldova şi în Ţara Românească, primele r.ţ. cunoscute au avut loc în sec. al XV-lea (răscoala din 1457 a ţăranilor din nordul Moldovei şi sudul Poloniei, răscoala din 1490 din nordul Moldovei, condusă de Muha). în ţările române, răscoale ţără­neşti mai puternice au avut loc în sec. al XVI-lea şi al XVII-lea, datorită mai ales legării ţăranilor de glie („Tri­partitul lui Werboczi" în Tran­silvania, „legătura lui Mihai Viteazul" în Ţara Românească şi „aşezămintele lui Miron Barnovschi" în Moldova) şi măririi dărilor în legătură cu sporirea haraciului către Poarta oto­mană. Dintre acestea, în sec. al XVI-lea mai cunoscute sînt r.ţ. din 1523 din Ţara Românească şi cele din 1563 -1564 şi 1590 1591 din Moldova. în sec. al XV 11-lea, răscoalele au căpă­tat, în Moldova şi în Ţara Românească, o amploare deo­sebită (r.ţ. din 1633, din 1671 şi din 1683 -1684 din Moldova) şi s-au împletit în 1616 – - 1618 cu răzmeriţa boiernaşilor, con­dusă de Lupu Mehedinţeanu, iar în 1623 1624 cu răscoala roşilor şi slujitorilor. Amploa­rea r.ţ. din sec. al XVII-lea a silit boierimea din Moldova şi din Ţara Românească să ape­leze la ajutor străin pentru a le învinge. Astfel, în 1606, răs­coala din Moldova a fost înă­buşită cu ajutorul oştilor tran­silvănene, cea din 1616—1618 din Ţara Românească cu ajuto­rul turcilor, iar cea din 1671 din Moldova, condusă de Hîncu, cu ajutorul tătarilor. Cea mai mare r.ţ. din sec. al XVII-lea, care a cuprins Ţara Româ­nească şi Moldova, a fost aceea din 1655 şi din anii următori, cu un caracter net antifeudal, împotriva boierilor şi a biseri­cii, şi la care au luat parte ţăranii dependenţi şi cei liberi, oştenii (seimenii), precum şi orăşenii. Amploarea răscoalei 1-a silit pe Constantin Şerban, domnul Ţării Româneşti, să fugă şi să cheme în ajutor pe principele Transilvaniei, pe domnul Moldovei şi pe paşa de Silistra. în sec. al XVIII-lea, ascuţirea luptei de clasă, precum şi necesitatea creşterii producţiei agricole pentru piaţă au avut drept rezultat elibera­rea personală a rumânilor şi vecinilor şi stabilirea de către stat a zilelor de muncă datorate de ţărani stăpînilor de moşii în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat. Introducerea c 1 ă c i i şi a n a r t u 1 u i a înăsprit însă situaţia grea a ţăranilor, ceea ce a dus la izbucnirea nu­meroaselor răscoale locale de la sfîrşitul sec. al XVIII-lea şi începutul sec. al XlX-lea (atît în Moldova cît şi în Ţara Românească) şi la participarea masivă a ţăranilor la mişcarea revoluţionară din 1821, con­dusă de Tudor Vladimirescu. în Transilvania, la vechile cauze ale mişcărilor ţărăneşti, s-a adăugat un nou motiv: încer­carea Habsburgilor de a catoli­ciza cu forţa pe ţăranii români. Astfel de răscoale antifeudale, antihabsburgice şi anticatolice au avut loc în 1720 în regiunea Bîrsei, în 1735 în Banat, sub conducerea lui Pero Seghe-dinaţ, la care au luat parte români, sîrbi şi maghiari, în 1744 în Transilvania, împotriva clerului catolic, sub conducerea călugărului Visarion Sărai, iar în 1759—1761, tot în Transil­vania şi cu acelaşi caracter, sub conducerea călugărului Sofro-nie din Cioara. Cea mai în­semnată r.ţ. din sec. al XVIII-lea din Transilvania a fost, prin amploarea şi intensitatea ei, aceea din 1784—1785, de sub conducerea lui Horia, Cloşca şi Crişan, cu un program anti­feudal, care preconiza desfiin­ţarea nobilimii şi împărţirea pămînturilor ei la ţărani. în urma acestei puternice răscoale. Dieta Transilvaniei a fost ne­voită, în 1791 — 1792, să recu­noască desfiinţarea servitutilor. După înăbuşirea mişcării revo­luţionare din 1821 a avut loc în 1826, în Oltenia, o puternică mişcare ţărănească, condusă de Ghiţă Cuţui şi Simion Mehe­dinţeanu. Agravarea situaţiei ţărănimii prin creşterea clăcii, în urma aplicării regulamentelor organice în Moldova şi Ţara Românească şi prin îngrădirile care anulau de fapt desfiinţarea servitutilor personale votată de Dieta Transilvaniei în 1791 — 1792, a provocat creşterea ne­mulţumirii ţărănimii, care a răbufnit violent în timpul r e v o 1 u ţ i e i din 18 4 8 din ţările române, ţărănimea fiind principala forţă socială a revo­luţiei. (In epoca modernă) Menţinerea rămăşiţelor feudale în agricultură a alimentat per­manenta stare de nemulţumire a ţărănimii. Lipsiţi de pămînt în majoritatea lor şi nevoiţi să lucreze moşiile boiereşti în con­diţiile de cruntă exploatare ale învoielilor agricole, ţăranii s-au răsculat de nenumărate ori; răscoalele locale s-au înmulţit spre sfîrşitul sec. al XlX-lea şi începutul sec. al XX-lea. Cea mai puternică răscoală din a doua jumătate a sec. al XIX-lea a fost aceea din 1888, care a cuprins o mare parte a ţării avînd o amploare deosebită în regiunile de deal şi de cîmpie ale Munteniei. în 1907 a avut loc cea mai puternică r.ţ. din istoria ţârii, desfăşurată sub lozinca „noi vrem pămînt". Izbucnită în nordul Moldovei, răscoala din 1907 s-a întins cu rapiditate, cuprinzînd întreaga ţară. Ţăranii au ars conacele şi registrele cu învoielile agri­cole şi au pornit, în coloane, către oraşele reşedinţă de judeţ. Represiunea ordonată de guver­nul liberal a fost sălbatică. Sub gloanţele armatei trimise împo­triva răsculaţilor au căzut mii de ţărani. R.

Tags: , , ,

About magazinweb

filme subtitrate - filme romanesti - desene animate - diverse - internet.

0 comentarii

Leave a Reply

you may leave here a comment .
thank you !